năluceală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NĂLUCEÁLĂ,năluceli, s. f. (Rar) Nălucă (2). – Năluci + suf. -eală.
năluceală(Dicționaru limbii românești, 1939) năluceálă f., pl. elĭ. Nălucire.
năluceală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) năluceálă (rar) s. f., g.-d. art. nălucélii; pl. nălucéli