năimeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂIMEÁLĂ, năimeli, s. f. (
Înv. și
reg.) Închiriere, arendare; (
concr.) chirie, arendă. [
Pr.:
nă-i-] –
Năimi +
suf. -eală.năimeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)năimeálă (
înv.,
reg.)
(nă-i-) s. f.,
g.-d. art. năimélii; pl. năiméli