năfrămiță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NĂFRĂMÍȚĂ,năfrămițe, s. f. Năfrămioară. – Năframă + suf. -iță.
năfrămiță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) năfrămíță (rar) (nă-fră-) s. f., g.-d. art. năfrămíței; pl. năfrămíțe