năfrămioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NĂFRĂMIOÁRĂ,năfrămioare, s. f. Diminutiv al lui năframă; năfrămiță, năfrămuță. – Năframă + suf. -ioară.
năfrămioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) năfrămioáră (rar) (nă-fră-mioa-) s. f., g.-d. art. năfrămioárei; pl. năfrămioáre