nădăjdui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂDĂJDUÍ, nădăjduiesc, vb. IV.
Tranz. și
intranz. A avea speranța sau convingerea că ceea ce dorești este realizabil, a crede că cele dorite se vor îndeplini; a spera. [
Var.: (
înv.)
nădejduí vb. IV.] –
Nădejde +
suf. -ui.nădăjdui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nădăjduí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. nădăjduiésc, imperf. 3
sg. nădăjduiá; conj. prez. 3
să nădăjduiáscănădăjduì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nădăjduì v. a spera.