năduși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂDUȘÍ, nădușesc, vb. IV.
1. Intranz. A secreta nădușeală (
1); a transpira, a asuda.
2. Tranz. și
refl. (
Pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuși. – Din
bg. naduša.năduși (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)nădușí, nădușesc, vb. intranz. –
1. A transpira. Nădușitu, poreclă (în Dragomirești).
2. A înăbuși, a sufoca, a strangula: „Că mă tem c-a zini cineva peste mine și m-a năduși fără vreme” (A. Radu 1941: 16). – Din sl. neduh, ucr. naduha (DER).
năduși (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nădușí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. nădușésc, imperf. 3
sg. nădușeá; conj. prez. 3
să nădușeáscănădușì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nădușì v.
1. a asuda, a transpira;
2. a năbuși. [V.
năduf].