nădrăgel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NĂDRĂGÉL,nădrăgei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui nădrag. – Nădrag + suf. -el.
nădrăgel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) nădrăgél (pop.) (nă-dră-) s. m., pl. nădrăgéi, art. nădrăgéii