năclăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare;
p. ext. a (se) murdări.
2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din
bg. nakleja.năclăi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)năclăí (-ăésc, năclăít), vb. – A se unge, a se păta cu grăsime, a se mînji.
Bg. nakleivam, cf. rus. nakleitĭ, din
sl. klĕi „clei” (Cihac, II, 208). –
Der. năclăios, adj. (unsuros).
Cf. clei.năclăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)năclăí (a ~) (nă-clă-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. năclăiésc, imperf. 3
sg. năclăiá; conj. prez. 3
să năclăiáscănăclăì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)năclăì v. a se umplea cu ceva cleios. [Rus. NAKLEITĬ].