năclăială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂCLĂIÁLĂ, năclăieli, s. f. Faptul de
a (se) năclăi: (
concr.) substanță cleioasă, grasă, murdară (care năclăiește). [
Pr.:
-clă-ia-] –
Năclăi +
suf. -eală.năclăială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)năclăiálă (nă-clă-) s. f.,
g.-d. art. năclăiélii; pl. năclăiéli