nuvelică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NUVELÍCĂ,nuvelici, s. f. (Rar; ir.) Diminutiv al lui nuvelă (1). – Nuvelă + suf. -ică.
nuvelică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) nuvelícă (rar) s. f., g.-d. art. nuvelícii; pl. nuvelíci