numărătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUMĂRĂTÚRĂ, numărături, s. f. (
Pop.) Numărare. –
Număra +
suf. -ătură.numărătură (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)numărătúră,
numărătúri, s.f. (înv. și pop.)
1. numărare, numărătoare.
2. mănunchi de fire de tort de pe rășchitor (trei) din care se fac jirebii și păpuși.
3. monedă veche de un florint.
4. (reg.) sumă mare de bani; bănet.
5. (reg.; în sintagmă)
numărătură mare = descântec rostit la patul unui muribund.
numărătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)numărătúră (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. numărătúrii; pl. numărătúri