numitor - explicat in DEX

numitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NUMITÓR, numitori, s. m. Termen al unei fracții ordinare, scris sub linia de fracție, care reprezintă împărțitorul operației de împărțire. ◊ Expr. A aduce la același numitor = a) a face ca două sau mai multe fracții ordinare să aibă același numitor; b) a împăca puncte de vedere deosebite sau a uniformiza (fără temei) păreri, tendințe, concepții diferite. – Numi + suf. -tor.

numitor (Dicționar de neologisme, 1986)
NUMITÓR s.m. (Mat.) Termen al unei fracții, scris sub linia de fracție, care arată în câte părți a fost împărțit întregul. ◊ A aduce la același numitor = a face ca două sau mai multe fracții să aibă același numitor; (fig.) a pune de acord puncte de vedere diferite. [< numi + -tor, după fr. dénominateur].

numitor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
NUMITÓR s. m. termen al unei fracții, sub linia de fracție, indicând în câte părți a fost împărțit întregul. ◊ a aduce la același ~ = a face ca două sau mai multe fracții să aibă același numitor; (fig.) a pune de acord puncte de vedere diferite. (< numi + -tor)

numitor (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)
Numitor, fiul și urmașul regelui Procas la tronul Albei și frate cu Amulius. Detronat de către acesta și aruncat în închisoare (v. și Amulius), Numitor a fost eliberat în cele din urmă de către nepoții săi, Romulus și Remus, și repus în toate drepturile anterioare.

numitor (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
NUMITOR, rege legendar în cetatea italică Alba Longa, urmaș al lui Enea. Ar fi fost detronat de fratele său Amulius, care, pentru a înlătura pe eventualii pretendenți legitimi la tron, i-a ucis fiul, a făcut-o vestală pe fiica sa, Rheea Silva, și a poruncit ca fiii acesteia, Remus și Romulus, să fie aruncați în Tibru.

numitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
numitór, -oáre adj. Care numește. S.n. pl. oare. Aceĭa din ceĭ doĭ terminĭ aĭ uneĭ fracțiunĭ care arată în cîte părțĭ se presupune că e împărțită unitatea în care e pus supt numărător.

numitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
numitór s. m., pl. numitóri

numitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
numitor m. termenul aritmetic ce arată în câte părți e divizată unitatea.

numitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Numitor m. Mit. rege din Alba, străbunul lui Romul și Remu.