numitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUMITÓR, numitori, s. m. Termen al unei fracții ordinare, scris sub linia de fracție, care reprezintă împărțitorul operației de împărțire. ◊
Expr. A aduce la același numitor =
a) a face ca două sau mai multe fracții ordinare să aibă același numitor;
b) a împăca puncte de vedere deosebite sau a uniformiza (fără temei) păreri, tendințe, concepții diferite. –
Numi +
suf. -tor.