numit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUMÍT, -Ă, numiți, -te, adj. 1. Care poartă numele sau porecla de..., cu numele de..., al cărui nume este... ♦ Care a fost citat mai înainte, al cărui nume s-a pomenit mai înainte.
2. (
Înv.) Cunoscut, renumit, celebru. –
V. numi.