numismatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUMISMÁTIC, -Ă, numismatici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu istoricul monedelor, al medaliilor vechi etc., studiind evoluția acestora din punctul de vedere al formei, al gravurii, al baterii, al circulației etc., precum și documentele conținând date referitoare la monede.
2. Adj. Care aparține numismaticii (
1), privitor la numismatică. – Din
fr. numismatique.numismatic (Dicționar de neologisme, 1986)NUMISMÁTIC, -Ă adj. Referitor la numismatică. [< fr.
numismatique].
numismatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)NUMISMÁTIC, -Ă I.
adj. referitor la numismatică. II. s. f. disciplină auxiliară a istoriei care studiază monedele și medaliile (vechi). (< fr.
numismatique)
numismatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)NUMISMÁTIC, -Ă, numismatici, -ce, adj. 2. Care aparține numismaticii (
1), privitor la numismatică. – Din
fr. numismatique.numismatic (Dicționaru limbii românești, 1939)* numismátic și
-zmátic, -ă adj. (d. lat.
numísma și
nomísma, -ismatic, vgr.
nómisma, rudă cu lat.
nummus. V.
numularie). Relativ la monete și medaliĭ antice. S.f. Știința monetelor și medaliilor antice.
numismatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)numismátic adj. m.,
pl. numismátici; f. numismátică, pl. numismáticenumismatic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)numismatic a. relativ la monedele antice.