numerotator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUMEROTATÓR, numerotatoare, s. n. Aparat cu care se numerotează ceva. –
Numerota +
suf. -tor.numerotator (Dicționar de neologisme, 1986)NUMEROTATÓR s.n. Instrument pentru numerotat paginile diferitelor imprimate. [<
numerota +
-tor, cf. fr.
numeroteur].
numerotator (Marele dicționar de neologisme, 2000)NUMEROTATÓR s. n. instrument pentru numerotat paginile diferitelor imprimate; numeroter. (după fr.
numéroteur)
numerotator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)numerotatór s. n.,
pl. numerotatoáre