numerotat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUMEROTÁT1 s. n. Numerotare. –
V. numerota.numerotat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUMEROTÁT2, -Ă, numerotați, -te, adj. Care poartă un număr de ordine (pentru a putea fi identificat și deosebit); înregistrat sub un anumit număr;
spec. paginat. –
V. numerota.numerotat (Dicționar de neologisme, 1986)NUMEROTÁT s.n. Numerotare. [<
numerota].
numerotat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)numerotát s. n.