numerotare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUMEROTÁRE, numerotări, s. f. Acțiunea de
a numerota și rezultatul ei; numerotație, numerotat (
1). –
V. numerota.numerotare (Dicționar de neologisme, 1986)NUMEROTÁRE s.f. Acțiunea de a numerota și rezultatul ei; ordonare după numere; numerotație; numerotat. [<
numerota].
numerotare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)numerotáre s. f.,
g.-d. art. numerotắrii; pl. numerotắri