numerota (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUMEROTÁ, numerotez, vb. I.
Tranz. A însemna o serie de obiecte sau de ființe cu numere în ordine succesivă (pentru a le putea identifica și a le deosebi între ele). – Din
fr. numeroter.numerota (Dicționar de neologisme, 1986)NUMEROTÁ vb. I. tr. A însemna cu numere în ordine succesivă. [< fr.
numéroter].
numerota (Marele dicționar de neologisme, 2000)NUMEROTÁ vb. tr. a însemna cu numere în ordine succesivă. (< fr.
numéroter)
numerota (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)numerotá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
numeroteázănumerotà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)numerotà v. a deosebi cu numere.