numeric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUMÉRIC, -Ă, numerici, -e, adj. Care aparține numerelor, privitor la numere; exprimat prin numere. – Din
fr. numerique, it. numerico.numeric (Dicționar de neologisme, 1986)NUMÉRIC, -Ă adj. 1. De numere, privitor la numere.
2. Exprimat, arătat printr-un număr. [< fr.
numérique].
numeric (Marele dicționar de neologisme, 2000)NUMÉRIC, -Ă adj. referitor la numere; exprimat prin numere. (< fr.
numérique)
numeric (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NUMÉRIC, -Ă (‹
fr.,
it.; {s}
lat. numerus „număr”)
adj. Referitor la numere, exprimat cu ajutorul numerelor (
ex. valoare
n.). ◊ (
MAT.)
Funcție n. = funcție definită pe o mulțime de numere reale sau complexe, având valori într-o mulțime de aceeași natură. ◊
Valoare n. a unei expresii algebrice = valoare obținută prin înlocuirea variabilelor literale cu numere. ◊ (
Dr.)
Cod numeric personal = element suplimentar de identificare a persoanei fizice prin cifre care reprezintă sexul, data nașterii (zi, lună, an); se înscrie obligatoriu în actul de identitate.
numeric (Dicționaru limbii românești, 1939)* numéric, -ă adj. (fr.
numérique, it.
numérico). Care se face cu numere:
operațiune numerică. Compus din numere, bazat pe număr, cantitativ:
forță numerică. Adv. Din punct de vedere al număruluĭ:
la Austerlitz aliațiĭ eraŭ numeric superiorĭ luĭ Napoleon.numeric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)numéric adj. m.,
pl. numérici; f. numérică, pl. numéricenumeric (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)numeric a.
1. ce ține de numere:
operațiune numerică; 2. ce constă în număr:
forță numerică.