numeral (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUMERÁL, -Ă, numerali, -e, s. n.,
adj. 1. S. n. Parte de vorbire flexibilă care exprimă, sub diferite aspecte, un număr, o determinare numerică a obiectelor sau ordinea obiectelor prin numărare.
2. Adj. (
Înv.) Care se referă la numere, care se indică prin numere.
Termeni numerali. Litere numerale. – Din
fr. numeral, lat. numeralis.numeral (Dicționar de neologisme, 1986)NUMERÁL s.n. Parte de vorbire care denumește un număr, o determinare numerică sau ordinea unei numărări. [Cf. fr.
numéral, lat.
numeralis].
numeral (Marele dicționar de neologisme, 2000)NUMERÁL, -Ă I.
adj. care desemnează, exprimă un număr. ♦ sistem ~ = ansamblu de simboluri care reprezintă numere. II. s. n. parte de vorbire flexibilă care exprimă un număr, o determinare numerică. (< fr.
numéral, lat.
numeralis)
numeral (Dicționaru limbii românești, 1939)* numerál, -ă adj. (lat.
numeralis). Care arată un număr:
adjectiv numeral. Litere numerale, ca aŭ și valoare de cifre, ca acele romane (I, II, IV, C ș.a.). Sn., pl.
e. Cuvânt care exprimă un număr, ca
unu, primu, o dată, cîte unu.numeral (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)numerál1 adj. m.,
pl. numeráli; f. numerálă, pl. numerálenumeral (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)numerál2 (parte de vorbire)
s. n.,
pl. numerálenumeral (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)numeral a. ce deseamnă un număr. ║
Gram. vorbă ce exprimă numărul.