numesc (Dicționaru limbii românești, 1939)numésc v. tr. (d.
nume). Pun nume, daŭ nume.
pe aprodu Purice Ștefan cel Mare l-a numit „Movilă”. Arăt cu numele obișnuit:
sînt lucrurĭ pe care nu trebuĭe să le numeștĭ. Aleg, instituĭ, pun în vre-o funcțiune saŭ demnitate.
a numi pe cineva funcționar, moștenitor. V. refl. Mă cheamă, port numele de, îmĭ zice:
liberaliĭ se numeaŭ și „roșĭ”, ĭar conservatoriĭ „albĭ”. – În Olt. Vl.
lumesc. Vechĭ
numenesc (d.
númene, vechĭu pl. d.
nume).