numărătoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUMĂRĂTOÁRE, numărători, s. f. 1. Numărare; socoteală, calcul. ◊
Numărătoare inversă = program de operații prevăzute a se desfășura în intervalul de timp ce desparte momentul curent de momentul lansării unei nave spațiale sau de debutul unei activități (de importanță majoră).
2. Abac. –
Număra +
suf. -ătoare.