nul - explicat in DEX

nul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NUL, -Ă, nuli, -e, adj. 1. Care se reduce la nimic, care nu valorează nimic sau nu se manifestă in nici un fel; inexistent. ♦ (Mat.) Care reprezintă valoarea zero. ♦ (Despre meciuri) Care se termină la egalitate. 2. (Despre acte juridice) Fără valoare legală, considerat ca inexistent. ◊ Loc. vb. A declara nul = a anula. 3. (Despre oameni și despre acțiunile lor) Lipsit de orice valoare, fără nici un merit; total incapabil. ◊ Expr. A fi nul la... = a nu ști absolut nimic (într-un domeniu). – Din fr. nul, germ. null.

nul (Dicționar de neologisme, 1986)
NUL, -Ă adj. 1. Redus la zero, fără nici o valoare. ◊ Meci nul = meci terminat la egalitate. 2. Fără putere, fără valoare (legală); inexistent. 3. (Despre oameni) Lipsit de merite, fără nici un merit. [Cf. fr., germ. nul, lat. nullus].

nul (Marele dicționar de neologisme, 2000)
NUL, -Ă adj. 1. (despre acte) fără valoare legală, care se reduce la nimic; inexistent. ♦ meci ~ = meci terminat la egalitate. 2. (mat.) de valoare egală cu zero. 3. (despre oameni) lipsit de merite. (< fr. nul, germ. null)

nul (Dicționaru limbii românești, 1939)
* nul, -ă adj. (lat. nullus, din *ne-únulus, nicĭ unu. V. anulez). Fără merit, fără valoare: om nul, raționament nul. Fără efect legal: sentință nulă (V. neavenit). S.f., pl. e (pol. nula, rus. nulĭ, germ. null, d. lat. nulla, care apare în sec. 12 ca trad. după ar. șifr. V. cifră). Sec. 19. Rar azĭ. Zero. Fig. Nulitate, om nul.

nul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
nul adj. m., pl. nuli; f. núlă, pl. núle

nul (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
nul a. 1. fără valoare: om nul; 2. fără efect: rezultat nul.

nul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*nu-l adv. + pr. (nu-l văd)