nufăr (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUFĂR, nuferi s. m. Numele a două plante erbacee acvatice cu pețiolul foarte lung, cu frunze late care plutesc la suprafața apei, una având flori mari albe, cu miros plăcut (
Nymphaea alba), cealaltă flori galbene (
Nuphar luteum);
p. restr. floarea acestor plante. – din
ngr. núfaró.nufăr (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)núfăr (núferi), s. m. – Nenufar (Nymphaea alba).
Tc. nufer din
per. nilufar (Eguilaz 464; Șeineanu, II, 273),
cf. it. nenufero, fr. nénuphar, sp. nenúfar, mgr. νούφαρα (după Philippide,
Principii, 17,
rom. provine din
ngr.).
nufăr (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NÚFĂR (‹
ngr.)
s. m. Nume dat unor specii de plante acvatice din familia nimfaceelor, cu frunze mari plutitoare și flori de diferite culori. ◊
N. alb = plantă cu flori mari, albe, întâlnită curent în bălțile din Delta Dunării (
Nymphaea alba); florile și rizomii au proprietăți sedativ-nervoase, tonic-nutritive, astringente. ◊
N. galben = plantă asemănătoare cu
n. alb, dar cu flori galbene (
Nuphar luteum); florile și rizomii au proprietăți sedative, astringente, antibiotice, emoliente.
nufăr (Dicționaru limbii românești, 1939)* núfăr m., pl.
erĭ (turc.
nafer, nufar, ninufer și
nilufer, ar.
neinufar, d. pers.
nil nufar, nufăr albastru; ngr.
núfaron, it. sp.
nenufar, fr.
nénufar). Un fel de plantă cu frunze marĭ albe care seamănă cu crinu, și de aceĭa se numește și
crin de baltă (
nympháea alba, cel cu florĭ albe;
núphar lúteum, cel cu florĭ galbene):
nufăru alb e lotusu sacru al Egiptenilor.nufăr (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)núfăr s. m.,
pl. núferinufăr (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nufăr m.
1. (
alb) plantă acvatică cu frunze late și flori albe sau galbene din care se face șerbet
(Nymphaea alba); 2. (
galben), plantă a cării rădăcină se întrebuințează la argăsit și la îngrășatul porcilor
(Nuphar luteum). [Turc. NUFAR, printr’un intermediar grec modern].