nuculeț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NUCULÉȚ,nuculeți, s. m. Diminutiv al lui nuc (1): nucșor, nucuț. – Nuc + suf. -uleț.
nuculeț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) nuculéț (rar) s. m., pl. nuculéți