nucet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUCÉT, nuceturi, s. n. Livadă de nuci (
1). –
Lat. nucetum.nucet (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NUCET 1. Oraș în
jud. Bihor, la poalele M-ților Bihor, în SE
depr. Beiuș; 2.877
loc. (2000).
Expl. de marmură, molibden, bismut (Băița). Confecții. Produse refractare și
alim. (Băița). Declarat oraș în 1965.
2. Com. în
jud. Dâmbovița, pe râul Dâmbovița; 4.199
loc. (2000). Stație de
c. f. Expl. de gaze naturale. Creșterea bovinelor. În satul
N. se află mănăstirea cu același nume, cu biserica
Sf. Gheorghe (
sec. 15, cu refaceri din 1746 și reconstruită în anii 1840-1849).
nucet (Dicționaru limbii românești, 1939)nucét n., pl.
e (lat.
nŭcétum). Livadă de nucĭ.
nucet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nucét s. n.,
pl. nucéturinucet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nucet n. pădure de nuci. [Lat. NUCETUM].
nucet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Nucet n. mănăstire și sat în jud. Dâmbovița, unde a fost o herghelie de cai a Statului, Școală de agricultură și meserii.