nouăzeci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOUĂZÉCI num. card. Număr care are în numărătoare locul între optzeci și nouă și nouăzeci și unu; se indică prin cifra 90 (sau XC). ◊ (Adjectival)
Are nouăzeci de ani. ◊ (Substantivat)
Erau nouăzeci. ◊ (Cu valoare de
num. ord.)
Rândul nouăzeci. ◊ (Intră în componența
num. adverbial)
De nouăzeci de ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența
num. distributiv)
Câte nouăzeci de lei. –
Nouă +
zeci.noŭăzecĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)nóŭă-zécĭ num. De zece orĭ noŭă.
nouăzeci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nouăzéci num.;
90/XC