notătoare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NOTĂTOÁRE,notătoare, s. f. (Bot.) Broscariță. – [Î]nota + suf. -oare.
notătoare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !notătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. notătoárei; pl. notătoáre
notătoare(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) notătoare f. Bot. broscariță.