notocordă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOTOCÓRDĂ, notocorde, s. f. Organ elastic în formă de nuia, situat în axa corpului unor animale, sub sistemul nervos și deasupra tubului digestiv, din care derivă coloana vertebrală. [
Var.:
notocórd s. n.] – Din
fr. notochorde.