notiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOTÍȚĂ, notițe, s. f. Diminutiv al lui
notă. ♦ Informație, știre (de proporții reduse), de obicei publicată undeva. ♦ (La
pl.) Însemnări rezumative după un curs, o lecție etc.; note. – Din
fr. notice.notiță (Dicționar de neologisme, 1986)NOTÍȚĂ s.f. Însemnare scurtă. ♦ (
La pl.) Scurte însemnări făcute la un curs, la o lecție, la o conferință. [Cf. fr.
notice].
notiță (Marele dicționar de neologisme, 2000)NOTÍȚĂ s. f. însemnare scurtă. ◊ (pl.) scurte însemnări după un curs, o lecție etc. (< fr.
notice)
notiță (Dicționaru limbii românești, 1939)* notíță f., pl.
e (fr.
notice, it.
notizia, d. lat.
notitia). Scriere pe scurt despre ceva:
notițe istorice, biografice.notiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)notíță s. f.,
g.-d. art. notíței; pl. notíțenotiță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)notiță f.
1. descriere scurtă;
2. extras raționat.