notifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOTIFICÁ, notífic, vb. I.
Tranz. A aduce la cunoștință (în mod oficial); a înștiința (în scris); a trimite o notificare. ♦ A nota. – Din
fr. notifier, lat. notificare.notifica (Dicționar de neologisme, 1986)NOTIFICÁ vb. I. tr. A aduce la cunoștință (ceva) printr-o înștiințare, printr-o notă oficială; a trimite o notificare. ♦ A nota. [P.i.
notífic, 3,6
-că. / < it., lat.
notificare].
notifica (Marele dicționar de neologisme, 2000)NOTIFICÁ vb. tr. a înștiința (printr-o notă oficială); a trimite o notificare. (< fr.
notifier, lat.
notificare)
notifica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)notificá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
notíficănotificà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)notificà v. a face cunoscut în mod oficial sau legal.