notificare - explicat in DEX

notificare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NOTIFICÁRE, notificări, s. f. Acțiunea de a notifica și rezultatul ei. ♦ Comunicare scrisă adresată unei persoane, prin organul competent, în scopul de a o informa că un fapt sau un act juridic a fost îndeplinit sau urmează să fie îndeplinit; notificație. ♦ Înștiințare oficială făcută de un stat altor state, printr-o notă diplomatică, cu privire la poziția sa într-o anumită problemă internațională. – V. notifica.

notificare (Dicționar de neologisme, 1986)
NOTIFICÁRE s.f. Acțiunea de a notifica și rezultatul ei; înscris prin care se înștiințează cineva; înștiințare; notificație. [< notifica].

notificare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
NOTIFICÁRE s. f. acțiunea de a notifica. ◊ înscris prin care se înștiințează cineva; notificație. ◊ înștiințare oficială făcută de un stat altor state printr-o notă diplomatică. (< notifica)

notificare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
notificáre s. f., g.-d. art. notificắrii; pl. notificắri

notificare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
notificare f. 1. acțiunea de a notifica; 2. actul prin care se notifică.