notificație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOTIFICÁȚIE, notificații, s. f. Act, document prin care se notifică ceva. ♦ Înștiințare oficială scrisă adresată unei persoane, prin organul competent, cu scopul de a o informa că un fapt sau un act juridic a fost îndeplinit sau urmează să fie îndeplinit; notificare. [
Var.:
notificațiúne s. f.] – Din
fr. notification.notificație (Dicționar de neologisme, 1986)NOTIFICÁȚIE s.f. Notificare, înștiințare. ♦ Act, document prin care se notifică ceva. [Gen.
-iei, var.
notificațiune s.f. / cf. fr.
notification].
notificație (Marele dicționar de neologisme, 2000)NOTIFICÁȚIE s. f. notificare. (< fr.
notification)
notificație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)notificáție (-ți-e-) s. f.,
art. notificáția (-ți-a), g.-d. art. notificáției; pl. notificáții, art. notificáțiile (-ți-i-)