notațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOTAȚIÚNE s. f. v. notație.notațiune (Dicționar de neologisme, 1986)NOTAȚIÚNE s.f. v.
notație.
notațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)notațiúne f. (lat.
notátio, -ónis). Acțiunea de a nota, de a reprezenta pin semne:
notațiune muzicală, algebrică, chimică. – Și
-áție și
-áre.notațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)notați(un)e f. reprezentare prin semne convenite:
notațiune muzicală,algebrică.