notariat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOTARIÁT, notariate, s. n. Instituție publică în care se redactează, se legalizează și se autentifică acte; funcția și activitatea notarului sau a autorității însărcinate cu autentificarea și legalizarea actelor. ◊
Acte de notariat = acte autentice sau care urmează să fie autentificate, legalizate. [
Pr.:
-ri-at] – Din
fr. notariat, germ. Notariat.notariat (Dicționar de neologisme, 1986)NOTARIÁT s.n. 1. Funcția de notar.
2. Instituție publică care autentifică și legalizează acte, contracte etc. [Pron.
-ri-at. / < germ.
Notariat, cf. fr.
notariat].
notariat (Marele dicționar de neologisme, 2000)NOTARIÁT s. n. 1. funcția de notar. 2. instituție publică care autentifică și legalizează acte, contracte etc. (< fr.
notariat, germ.
Notariat)
notariat (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NOTARIÁT (‹
fr.,
germ.)
s. n. Instituție publică având competența de a întocmi, autentifica și legaliza anumite acte, de a da dată certă, de a învesti cu formula executorie înscrisurile autentice, de a elibera certificate de moștenitor și de a face unele constatări sau de a săvârși alte acte de natură a înlesni cetățenilor dovedirea și valorificarea drepturilor civile; funcția și activitatea notarului public;
concr. birou notarial; cabinetul sau locul de muncă al unui notar public.
notariat (Dicționaru limbii românești, 1939)* notariát n., pl.
e (lat.
notariatus). Funcțiunea de notar.
notariat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)notariát (-ri-at) s. n.,
pl. notariátenotariat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)notariat a. făcut de un notar:
act notariat. ║ n. funcțiune de notar și biroul notarului.