notare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOTÁRE, notări, s. f. 1. Acțiunea de
a nota și rezultatul ei.
2. Mențiune care se trece în cartea funciară referitoare la drepturile reale imobiliare înscrise în acea carte. –
V. nota.notare (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)notáre,
notắri, s.f. (înv.)
1. înotare; înot.
2. faptul de a naviga, de a pluti.
notare (Dicționar de neologisme, 1986)NOTÁRE s.f. 1. Acțiunea, faptul de a nota; notație.
2. Mențiune în cartea funciară cu privire la drepturile reale imobiliare înscrise în ea. [<
nota].
notare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)notáre s. f.,
g.-d. art. notắrii; pl. notắri