notabil - explicat in DEX

notabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NOTÁBIL, -Ă, notabili, -e, adj. Vrednic de a fi luat în seamă, de a fi reținut; remarcabil, însemnat, important. ◊ (Substantivat, m.) Notabilitate. – Din fr. notable, lat. notabilis.

notabil (Dicționar de neologisme, 1986)
NOTÁBIL, -Ă adj. Demn de luat în considerație, important; remarcabil. // s.m.pl. personaje de seamă, importante. [Cf. fr. notable, lat. notabilis].

notabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
NOTÁBIL, -Ă adj. demn de luat în considerație, important; remarcabil. ◊ (s. m. pl.) notabilitate (2). (< fr. notable, lat. notabilis)

notabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
* notábil, -ă adj. (lat. notábilis). Care merită să fie notat, însemnat, important: persoană, pagubă notabilă. S.m. Persoană notabilă, om însemnat. Munt. Un fel de stareț al mahalaleĭ. (El cunoștea toțĭ mahalagiiĭ și garanta de cinstea lor). Adv. În mod notabil.

notabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
notábil adj. m., pl. notábili; f. notábilă, pl. notábile

notabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
notabil a. ce merită a fi notat, considerabil: diferență notabilă. ║ m. cetățean fruntaș dintr’o țară sau dintr´un oraș.