notație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOTÁȚIE, notații, s. f. 1. Însemnare, consemnare; text scris care conține scurte însemnări, observații.
2. Reprezentare prin semne convenționale, simboluri etc.;
p. ext. semn grafic, simbol etc. prin care se reprezintă ceva. ♦
Spec. Sistem de reprezentare grafică a sunetelor muzicale și a diferitelor raporturi dintre ele.
3. Calificare, apreciere a cunoștințelor cuiva cu ajutorul notelor sau al calificativelor. [
Var.:
notațiúne s. f.] – Din
fr. notation, lat. notatio, -onis.notație (Dicționar de neologisme, 1986)NOTÁȚIE s.f.
1. Însemnare, notă.
2. Sistem de semne convenționale folosit pentru a exprima datele dintr-un domeniu oarecare; notare. ◊
Notație muzicală = sistem de reprezentare grafică a sunetelor muzicale și a diferitelor raporturi dintre ele. [Gen.
-iei, var.
notațiune s.f. / cf. fr.
notation, lat.
notatio].
notație (Marele dicționar de neologisme, 2000)NOTÁȚIE s. f. 1. însemnare, înregistrare, notă. 2. sistem de semne convenționale pentru a exprima datele dintr-un domeniu; notare. ♦ ~ muzicală = sistem de reprezentare grafică a sunetelor muzicale și a diferitelor raporturi dintre ele. (< fr.
natation, lat.
notatio)
notație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)notáție (-ți-e) s. f.,
art. notáția (-ți-a), g.-d. art. notáției; pl. notáții, art. notáțiile (-ți-i-)