nostimadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOSTIMÁDĂ, nostimade, s. f. Lucru, întâmplare, glumă etc. plină de haz sau caraghioasă. ◊
Loc. adj. De toată nostimada = foarte nostim, plin de haz. – Din
ngr. nostimádha.nostimadă (Dicționaru limbii românești, 1939)nostimádă f., pl.
e (ngr.
nostimáda). Faptă nostimă, de spirit. Faptă comică, hazlie:
nostimadele luĭ Păcală.nostimadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nostimádă s. f.,
g.-d. art. nostimádei; pl. nostimádenostimadă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nostimadă f. lucru nostim.