nostim - explicat in DEX

nostim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NÓSTIM, -Ă, nostimi, -e, adj. 1. Plin de haz; spiritual, amuzant. ♦ Caraghios, ridicol. 2. Atrăgător, plăcut, simpatic, grațios. – Din ngr. nóstimos.

nostim (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
nóstim (nóstimă), adj. – Prețios, drăguț, frumușel. – Mr. nostim. Ngr. νόστιμος (Cihac, II, 679; Gáldi 215). – Der. nostimadă, s. f. (drăgălășenie; glumă); din ngr. νοστιμάδα, mr. nostimadă.

nostim (Dicționaru limbii românești, 1939)
nóstim, -ă adj. (ngr. și vgr. nóstimos, d. nostos, înturnare. V. nostalgie, anost). Frumușel, drăguț, plăcut: persoană, vorbă nostimă. Iron. Amuzant, ridicul: nostim e și acesta cu pretențiunile luĭ. Adv. În mod nostim. V. cĭudat, șod.

nostim (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
nóstim adj. m., pl. nóstimi; f. nóstimă, pl. nóstime

nostim (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
nostim a. 1. frumușel, drăguț; 2. (ironic) caraghios. [Gr. mod. NÓSTIMOS, plăcut].