norvegian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NORVEGIÁN, -Ă, norvegieni, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de bază a Norvegiei sau este originară de acolo.
2. Adj. Care aparține Norvegiei sau populației ei, privitor la Norvegia sau la populația ei. ♦ (Substantivat,
f.) Limba vorbită de norvegieni (
1). [
Pr.:
-gi-an] – Din
fr. norvégien.norvegian (Marele dicționar de neologisme, 2000)NORVEGIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Norvegia. ◊ (s. f.) limbă germanică vorbită de norvegieni. (< fr.
norvégien)
norvegian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)norvegián (-gi-an) adj. m.,
s. m.,
pl. norvegiéni (-gi-eni); adj. f.,
s. f. norvegiánă, pl. norvegiéne