normator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NORMATÓR, -OÁRE, normatori, -oare s. m. și
f. Persoană calificată în stabilirea și calcularea normelor de muncă într-o întreprindere. –
Norma +
suf. -tor.normator (Dicționar de neologisme, 1986)NORMATÓR, -OÁRE s.m. și f. Specialist în stabilirea și calcularea normelor de producție. [Cf. fr.
normateur, rus.
normirovșcik].
normator (Marele dicționar de neologisme, 2000)NORMATÓR, -OÁRE s. m. f. specialist în stabilirea și calcularea normelor. (< norma + -tor)
normator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)normatór s. m.,
pl. normatóri