nordic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NÓRDIC, -Ă, nordici, -ce, adj. Care este situat în (sau la, spre) nord, care provine (sau este originar) din nord; care aparține nordului. ♦ (Substantivat) Persoană care face parte dintr-o populație care trăiește în regiunile de nord ale globului ori ale Europei sau care are înfățișare ori însușiri specifice omului de la nord. – Din
fr. nordique, germ. nordisch, it. nordico.nordic (Dicționar de neologisme, 1986)NÓRDIC, -Ă adj. De (la) nord. [Cf. germ.
nordisch, fr.
nordique, it.
nordico].
nordic (Marele dicționar de neologisme, 2000)NÓRDIC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) de (la) nord. (< fr.
nordique)
nordic (Dicționaru limbii românești, 1939)* nórdic, -ă adj. De nord, septentrional:
țară nordică.nordic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nórdic adj. m.,
pl. nórdici; f. nórdică, pl. nórdicenordic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nordic a. dela Nord.