noptatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOPTÁTIC, -Ă, noptatici, -ce, adj. Care are loc noaptea, de noapte; nocturn. ♦ Întunecat, întunecos. [
Var.:
noptátec, -ă adj.] –
Noapte +
suf. -atic.noptatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)noptátic (rar)
adj. m.,
pl. noptátici; f. noptátică, pl. noptáticenoptatic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)noptatic a. nocturn:
un susur noptatic OD.