nocturn (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOCTÚRN, -Ă, nocturni, -e, adj.,
s. f. 1. Adj. Care se face sau se întâmplă noaptea; de noapte, din timpul nopții. ◊
Loc. adj. și adv. În nocturnă = (despre competiții sportive) (care se desfășoară) în timpul serii. ♦ (Despre păsări răpitoare, animale, insecte) Care își desfășoară activitatea în cursul nopții și doarme ziua.
2. S. f. Competiție sportivă care are loc în timpul serii.
3. S. f. Piesă muzicală, vocală sau instrumentală cu caracter liric, visător și melancolic. – Din
fr. nocturne, lat. nocturnus.