noctambul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOCTAMBÚL, -Ă, noctambuli, -e, s. m. și
f. (
Med.) Somnambul. ♦
Fig. (
Fam.) Persoană care își pierde nopțile în petreceri. – Din
fr. noctambule.noctambul (Dicționar de neologisme, 1986)NOCTAMBÚL, -Ă s.m. și f. Somnambul. ♦ (
Fam.) Om care își petrece nopțile în chefuri. [< fr.
noctambule, cf. lat.
nox – noapte,
ambulare – a merge].
noctambul (Marele dicționar de neologisme, 2000)NOCTAMBÚL, -Ă s. m. f. somnambul. ◊ (fam.) om care își petrece nopțile în chefuri. (< fr.
noctambule, lat.
noctambulus)
noctambul (Dicționaru limbii românești, 1939)* noctámbul, -ă adj. și s. (mlat.
noctámbulus, d.
nox, noctis, noapte și
ambulare, a umbla). Căruĭa-ĭ place să se primble noaptea. Somnambul.
noctambul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!noctambúl (noc-tam-/noct-am-)
adj. m.,
s. m.,
pl. noctambúli; adj. f.,
s. f. noctambúlă, pl. noctambúle