nocivitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOCIVITÁTE s. f. Faptul de a fi nociv, caracter nociv. – Din
fr. nocivité.nocivitate (Dicționar de neologisme, 1986)NOCIVITÁTE s.f. Faptul de a fi nociv; caracter nociv. [Cf. fr.
nocivité].
nocivitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)NOCIVITÁTE s. f. caracter nociv. (< fr.
nocivité)
nocivitate (Dicționaru limbii românești, 1939)* nocivitáte f. (d.
nociv; fr.
nocivité). Nocuitate.
nocivitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nocivitáte s. f.,
g.-d. art. nocivitắții