nociv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOCÍV, -Ă, nocivi, -e, adj. Vătămător, distrugător (pentru sănătatea, viața, dezvoltarea cuiva).
Substanță nocivă. – Din
fr. nocif, lat. nocivus.nociv (Dicționar de neologisme, 1986)NOCÍV, -Ă adj. Vătămător, distrugător. [Cf. fr.
nocif, lat.
nocivus <
nocere – a vătăma].
nociv (Marele dicționar de neologisme, 2000)NOCÍV, -Ă adj. vătămător, dăunător (pentru sănătate), distrugător. (< fr.
nocif, lat.
nocivus)
nociv (Dicționaru limbii românești, 1939)* nocív, -ă adj. (lat.
nocivus =
nócuus, vătămător). Vătămător.
nociv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nocív adj. m.,
pl. nocívi; f. nocívă, pl. nocíve