nobilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOBILITÁTE, nobilități, s. f. (
Înv.)
1. Noblețe (
1).
2. Noblețe (
3). – Din
lat. nobilitas, -atis.nobilitate (Dicționar de neologisme, 1986)NOBILITÁTE s.f. (
Liv.) Clasa nobililor; nobilime. [Cf. it.
nobilitate, germ.
Nobilität].
nobilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nobilitáte (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. nobilitắții